Expunerea copiilor la ecrane

Cred că nu există părinte care să nu se confrunte cu această provocare în viata noastră de zi cu zi. Eu cu sigurantă o fac si în permanență încerc să reduc expunerea fetelor la ecrane, dar nu imi iese de fiecare dată, recunosc.

Un adult își verifică telefonul mobil, în medie, de 200 de ori pe zi (Dr. Mary Aiken, cyberpsiholog). Internetul e ca un imens aparat de jocuri tip slot-machine. În orice moment, putem găsi ceva care să ne atragă atenția, un link, un e-mail atractiv, o reclamă de interes. Aceasta poate atinge exact punctele noastre sensibile, generând reacții pozitive sau, de multe ori, negative. De aici derivă dependența despre care se tot vorbește în relație cu tehnologia.  Tehnologia este un fapt, nu putem renunța la ea complet. Ceea ce face diferența este cum ne adaptăm comportamentul față de ea. 

Tehnologia este aici pentru a ne servi, nu pentru ca noi să devenim sclavii ei.

Copiii sunt expuși, încă de la naștere, la tehnologie. Chiar dacă nu țin ei în mânuțe telefonul sau tableta, îi observă pe adulți făcând asta. La câțiva ani, lucrurile se complică…

V-ați pus vreodată întrebările de mai jos?

1. Copilul are accese de furie sau devine agresiv atunci cand ii ceri să se oprească din folosirea ecranelor?

2. Copilul devine agitat atunci când îi ceri să se oprească din folosirea ecranelor sau se simte mai bine şi mai calm atunci când le foloseşte?
3. Copilul minte în legătură cu folosirea ecranelor sau se ascunde undeva pentru a nu fi văzut că le foloseşte?
4. Copilul arată lipsă de interes faţă de alte lucruri care nu sunt conectate la ecrane (de exemplu: joaca fără ecrane, mersul la şcoală, jocul cu alţi copii)?
5. Copilul preferă să petreacă timp pe ecrane în loc să petreacă timp cu prietenii şi nu este interesat de nimic altceva decât de folosirea ecranelor?
6. Copilul refuză să meargă la culcare din cauza folosirii ecranelor sau are dificultăţi în a dormi fără ele?
7. Copilul pare preocupat de folosirea ecranelor şi le foloseşte pe o durată de timp tot mai mare?
8. Copilul spune că viaţa e plictisitoare fără ecrane iar folosirea acestora este singurul lucru care pare să îl motiveze pe copil?

*Prin ecrane intelegem tablete, telefoane mobile inteligente, ipad-uri, ipod-uri, calculatoare, laptopturi, televizoare.

Sursa: Dr. Kimberly S. Young, „The 3-6-9-12 Parenting guidelines for technology use at home.”

Dacă aţi răspuns cu DA la cel puţin 3 din întrebările de mai sus înseamnă că există un risc asociat cu modul în care copilul dvs. folosește ecranele în viața sa.

Ce masuri putem lua pentru a reduce timpul petrecut pe ecrane?

Nu putem nega faptul că dispozitivele digitale ne simplifică viaţa, ne ameliorează productivitatea și infuzează o doză de divertisment în agitaţia cotidiană, amintește Manfred Spitzer în cartea sa, subliniind însă nevoia de a le folosi inteligent, dar mai ales de a reduce dramatic utilizarea lor în prima parte a copilăriei.

„Fiecare zi pe care un copil a petrecut-o fără dispozitive digitale este un timp câștigat”, plusează Spitzer.

Să-ţi convingi copilul că trebuie să limiteze timpul petrecut online nu este chiar cea mai ușoară sarcină a unui părinte, însă acesta se poate achita cu succes de ea dacă este perseverent în deciziile sale, iar exemplul său transmite ideea de echilibru.

În timp ce copiii se vor opune tentativelor parentale de modificare a conduitei digitale, părintele trebuie să știe că reacţiile acestea sunt cât se poate de normale, subliniază Susan Stiffelman, autoarea mai multor cărţi despre parenting. Un copil supărat, plictisit sau anxios din cauză că nu mai are acces nelimitat în universul digital reacţionează așa cum e previzibil să o facă, mai ales dacă prietenii și colegii săi nu sunt supuși unei astfel de restricţii. Este însă rolul părintelui acela de a stabili limite, de a supraveghea respectarea lor, de a menţine deschis dialogul despre beneficiile și pericolele lumii online, ajutând copiii, într-un final, „să dezvolte obiceiuri care să îi ajute să facă uz de lumea digitală, fără a fi înghiţiţi în întregime de ea”, conchide Stiffelman.

Steven Gortmaker și Kaley Skapinsky, doi experţi de la Școala de Sănătate Publică de la Harvard, oferă un ghid gratuit, Outsmarting the Smart Screens: A Parent’s Guide to the Tools That Are Here to Help, pentru a ajuta părinţii să identifice limite sănătoase și să înlocuiască timpul petrecut în faţa ecranului cu activităţi generatoare de bunăstare pentru copil. Copiii mici nu ar trebui să aibă telefoane sau televizoare în camerele lor, iar stabilirea unor limite rezonabile în utilizarea tehnologiei digitale nu e o cauză pierdută nici măcar atunci când este vorba de adolescenţi, susţin cei doi specialiști.

Echilibrul este cheia

Lumea de astăzi este o lume digitală. O lume invadată de ecrane, de tablete, smartphone-uri şi device-uri inteligente de tot felul. Acesta este viitorul, fie că ne place sau nu. Însă, pentru a naviga în siguranţă printre ele şi a beneficia de toate avantajele pe care le aduc, limitând efectele dăunătoare, avem nevoie de echilibru.

O viaţă echilibrată unde somnul de calitate, timpul petrecut cu părinţii, timpul de joacă liberă şi de efort concentrat se împletesc. Dacă peste toate acestea reuşim să păstrăm şi timpul de ecran în limitele recomandate în funcţie de vârsta copilului, se numeşte că le asigurăm copiilor noştri un model de sănătate şi armonie în viaţă.