Aţi citit vreo carte de genul Cum să te ajuţi singur? Şi? V‑a ajutat? V‑aţi îmbogăţit, v‑aţi făcut prieteni influenţi, aţi slăbit spectaculos, v‑aţi găsit sufletul‑pereche, aţi scris romanul ăla, aţi dărâmat munţii, aţi scăpat de griji? Hm… încă nu? Poate v‑a lipsit şarpele din Elogiul minciunii – cu ajutorul lui personajele Patríciei Melo chiar scapă de griji: Fulvia Melissa se descotoroseşte de soţul incomod, iar José Guber de jobul extenuant de scrib (norma lui era de două romane poliţiste pe lună), îşi găseşte inspiraţia şi ajunge mare autor de best‑seller‑uri de genul Cum să te ajuţi singur. Din toate cotloanele cărţii pândesc cobre, vipere, crotali, sâsâie, şuieră, se încolăcesc şi se descolăcesc mai departe (chiar dacă uneori cad în depresie şi refuză să muşte), se târăsc implacabil spre coadă (a lor şi a romanului). Îi auziţi cum fojgăie? Sss, şşş, sss! Parcă totuşi e mai sănătos să râzi din toată inima ca să scapi de griji – la asta chiar că ajută Elogiul minciunii.
„Precedentul roman al Patríciei Melo, Asasinul, povestea unui bărbat sărac din São Paolo care e propulsat din greşeală într‑o carieră de ucigaş plătit, a fost şocant, amuzant şi neaşteptat de uman. Noul ei roman, Elogiul minciunii, este despre un alt bărbat care comite o crimă, de data aceasta după ce se îndrăgosteşte de o femeie cum nu se poate mai nepotrivită. José Guber este un scriitor fără succes care fură intrigi din Camus, Poe, Agatha Christie şi alţii ca să scrie o serie de romane poliţiste ieftine pe care i le comandă pe bandă rulantă un editor nepriceput. În timp ce se documentează în legătură cu efectele veninului de şarpe pentru una dintre cărţile sale, José se îndrăgosteşte de Melissa, expertă în herpetologie dar ignorantă în materie de literatură; ea îşi închipuie că romanele plagiate ale lui José sunt o dovadă de geniu criminal şi îl convinge s‑o ajute să‑şi ucidă soţul.“ New York Times
Toate cărțile noastre
